Nișa clean beauty își descrie ojele cu termeni precum clean/non-toxic, natural/eco, vegan, plant-based sau #-free. Însă majoritatea acestor etichete nu sînt reglementate și nu garantează o ojă inofensivă (nici nu există așa ceva). Ne duc cu zăhărelul, cînd lista de ingrediente spune o altă poveste. Termenii ăștia sînt doar tactici de marketing bazate pe frică și pe exagerarea naturalului mai bun decît sinteticul (cînd realitatea e că nu tot ce e natural e sigur și nu tot ce e sintetic e dăunător). Scopul lor e să facă produsele mai dezirabile, adesea prin comparație cu variantele mainstream. Prin etichete astea se diferențiază rapid și simplu în ochii consumatorilor.
Și spun lucrurile astea ca fană și consumatoare a brandurilor (mai) naturale, care încearcă să aibă formule cît mai curate, ambalaje cît mai sustenabile, prețuri accesibile și practici fair, eco și cruelty-free. Însă și brandurile clean au interese financiare și nu-mi place panica pe care tinde să o creeze nișa asta cu marketingul exagerat. Înțeleg de ce folosesc aceste etichete, dar e important să știm că nu sînt întocmai adevărate și să nu ne lăsăm nici speriați, nici păcăliți de ele.
Chiar și ojele care se mîndresc a fi naturale conțin ingrediente care dăunează unghiilor și mediului. Știința pur și simplu nu a ajuns încă în punctul în care să putem crea oje inofensive. Multe ingrediente esenţiale din ojă au potențialul de a-ți irita pielea, ochii, nasul sau gîtul, de a fi alergeni sau de a polua mediul.
Pe lîngă ingredientele esențiale, ojele mai conțin adesea și substanțe asupra cărora nu s-a ajuns la un consens legat de siguranța lor pentru om și pentru mediu, precum și ingrediente dovedite a fi dăunătoare pentru mediul acvatic, cum ar fi microplasticele sau filtrele solare chimice.
Așadar, nicio ojă bazată pe nitroceluloză și solvenți nu e curată sau non-toxică.
Și clar nicio astfel de ojă nu poate avea un procent ridicat de ingrediente naturale. Sînt branduri care se laudă cu oje 80-90% naturale, ceea ce e imposibil. Dacă te uiți la lista de ingrediente, prima jumătate (deci ingredientele predominante din formulă) este majoritar sintetică. Poate au reușit să obțină substanțe tradițional sintetice din surse naturale, nu mă bag eu în eprubeta lor. Dar sînt sceptică în privința acestor numere.
Nici termenul vegan nu mă impresionează cînd vine vorba de ojă, pentru că majoritatea sînt oricum formulate cu ingrediente sintetice sau derivate din plante.
Plant-based, în schimb, e singura etichetă relevantă, mai ales cînd vine vorba de solvenți și parfum. Dacă sînt derivați din plante, alcoolii tind să irite mai puțin decît dacă sînt produși sintetic. La fel, parfumul derivat din uleiuri esențiale e (teoretic, dacă nu ești alergic) mai puțin dăunător decît cel sintetic. De obicei, cînd un produs se laudă cu procentul acela ridicat de ingrediente naturale despre care vorbeam mai devreme, se referă la solvenții și aromele obținute din plante, precum și la ingredientele hrănitoare adăugate.
În cazul #-free, # poate fi orice număr de la 3 pînă la mai bine de 20, însă oficiale sînt numai 3-free (fără formaldehyde, toluene și dibutyl phthalate) și 5-free (elimină și formaldehyde resin și camphor). Restul numerelor depind de brand și se bazează pe frică: cu cît înșiri în descriere mai multe ingrediente periculoase pe care le-ai omis (inclusiv unele care nu se regăsesc în mod tradițional în oje), cu atît mai sigur pare produsul tău. Doar că 3-free și 5-free se aplică oricum majorității ojelor produse în prezent, care nu mai conțin respectivele ingrediente, pentru că au fost dovedite a fi cancerigene sau perturbatori endocrini, și (sper că) niciun brand nu are interesul să-și otrăvească intenționat consumatorii.
Jumătate dintre ojele mele conțin ingrediente pe care acum le evit, pentru că m-am luat doar după etichetele de mai sus. Bine, cu toată cercetarea mea, am făcut chiar recent o greșeală și s-a strecurat un filtru solar pe lîngă mine, fiindcă m-am grăbit să comand. Însă nu-i sfîrșitul lumii. Tot o să le folosesc, pentru că cel mai sustenabil lucru pe care îl poți face e să nu irosești produsul. Și am mai învățat ceva despre ingrediente cu ocazia asta.
E important să avem compasiune pentru noi înșine. E imposibil să fii un consumator perfect. Nici nu ar trebui să fie responsabilitatea noastră să ne stoarcem atît de tare creierul ca să alegem o ojă. Ar trebui să putem avea încredere în descrierile brandurilor. Dar, din păcate, etichetele astea nu sînt suficiente ca să alegi cea mai bună variantă posibilă de pe piață. Și sînt și o tactică care îmi displace. Însă ne pot ajuta să filtrăm brandurile, dacă vrem rapid o ojă și nu avem resursele să facem o cercetare aprofundată asupra ingredientelor, ambalajelor și practicilor companiei. În fond, brandurile care le folosesc sînt cele care fac eforturi. Nu sînt perfecte, dar sînt un pas către o manichiură mai sustenabilă.
