Quasar – Universul a început cu un bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri.

quasar ana mănescu

Volumul de proză scurtă Quasar a fost publicat la editura Herg Benet, în colecția Radical din 6, în februarie 2015.

Adoptă sau dăruiește un Quasar


editură | elefant | Libris | Cărturești | eMAG | eBook

Descriere, primele pagini și linkuri utile


Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.

Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare. (Cristina Nemerovschi)

Citește primele pagini pe site-ul editurii.

Spune-ți părerea și dă-i o notă pe Goodreads.

Răsfoiește albumul cu fotografii de la cititori.

Playlist.


Păreri despre Quasar


Din Quasar de Ana Mănescu am învăţat să iubesc şi să mor pentru ce iubesc. (Andreea Ciucă)

O carte luminoasă, sensibilă, profundă, semi-orgasmică și cât se poate de tulburătoare. (Cărți și muzică rock)

[…] atât de expresive, atât de frumoase, atât de artistice au fost, încât mi-a fost greu să mă desprind de această carte. Această carte care, cu siguranță, va rămâne printre preferatele mele. (Andrei Cioată)

Ana nu scrie proză. Asta vedem, dar simțim poezie. Da, de câte ori citeam un paragraf aveam impresia că toate cuvintele citite aveau un alt sens și odată lecturate… deveneau poezie. Și poezia ei e despre oameni, oameni și artă, oameni și obsesii, despre plăceri care, uneori, devin absolut dureroase și despre iubire. […] Nimic nu este real, dar totul este cât se poate de adevărat. Asta e proza Anei. (Cristina Oțel)

Un volum puternic, care trece dincolo de normele realităţii şi îţi descoperă o lume nouă, fascinantă, ambiguă. „Quasar” reprezintă încă un motiv puternic pentru care literaturii române trebuie să i se dea o şansă.  (Răzvan Rocaș)

„Quasar” nu e doar o carte, ci mii de părticele de cuvinte şi de fragmente care explodează şi se metamorfozează în funcţie de oamenii care o citesc. Volumul e cameleonic, la fel ca şi iubirea, care poate lua diverse chipuri: iubirea pentru celălalt, pentru sine, iubirea pentru artă, natură, întuneric. Vorbeşte despre lume şi despre noi, fiinţe mici, de condiţia umană limitată care doar prin ficţiune se poate ridica mai sus de forţele care în mod normal depăşesc puterea noastră de înţelegere şi de control. (Cristina Scutaru, Walking on Letters)

Quasar e una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată. Quasar e acea bucăţică din tine fără de care nu te poţi simţi complet. Dacă nu vrei să auzi de moarte, iubire şi viaţă, toate acestea fiind descrise în cel mai delicat mod posibil, atunci nu citi. […] Cartea îţi rămâne impregnată în suflet ca un tatuaj permanent al poeziei umane (chiar dacă autoarea nu are nicio legătură cu scrierea versurilor. E prezentată o istorie întreagă despre arta de a trăi în câteva povestioare. (Andreea Ciucă)

Fiecare dintre povești m-a lăsat fără cuvinte. Nu cred că am terminat, cu adevărat, de citit această carte care, deși este, aparent, scurtă, nu se finalizează niciodată. Se va termina, probabil, când voi pieri și eu. (Dragoș Filioreanu, Goodread.ro)

De-a lungul celor 11 poveşti, vei trece printr-un carusel de emoţii. Mânie, disconfort, fascinaţie, melancolie, repulsie şi tristeţe. Ana Mănescu te invită să păşeşti într-un univers unde cuvintele îşi pierd înţelesul, unde sentimentele nu au voie de explicaţii, unde nu există Bine şi Rău, Întuneric şi Lumină, pentru că orice este posibil, dacă lupţi suficient de mult pentru a-ţi îndeplini visul. (Simona Stoica, Pălărisme)

Dacă nu eşti pregătit emoţional să citeşti cele mai crude adevăruri în iubire, cele mai frumoase şi mai pline de viaţă povestiri, cele mai amănunţite sentimente, cele mai profunde vise, atunci nu intra în universul construit de Ana căci nu te vei regăsi. (Andreea Păunescu)

Autoarea are un stil aparte de a se juca, de a-şi pune în scenă unele dintre cele mai ascunse gânduri ale sale. Gânduri ale omului, în general. Nu multe persoane pot face asta. Se vede că adoră să scrie şi nu în orice fel, ci într-un mod cât se poate de sincer. Nu se ascunde în spatele unei cortine după ce piesa a luat sfârşit, ci ne împărtăşeşte în continuare despre toate care pot exista în lume. Şi chiar în noi înşine. Ne împărtăşeşte despre Viaţă. Despre Iubire. Moarte. Singurătate. Libertate. (Andreea Ilie, Praf de Stele)

[…] e o lectură savuroasă muncită cu inspirația și devoțiunea mâinii atent ghidate de o minte creatoare care transpune în trupul scrierii scenariul unei viziuni ce sacrifică pe altarul artei somn și angoase, dureri și suferințe ce nu se trădează nicicum. Iar asta înseamnă demnitate, or pentru un scriitor, asta face diferența. (Adrian Găinaru)

Pentru oameni care știu să trăiască frumos, oameni autentici, oameni care știu că și nuferii cresc în noroi și Doamne, câtă splendoare e în ei. […] Nu sunt mare fană povestiri, dar Ana m-a cucerit prin stilul ei și scrisul impecabil. Un singur defect are cartea: e prea scurtă.  (Mădălina Kruppa, Cititori feroce)

Quasarul Anei Mănescu e bun de pus pe rană. Am terminat volumul în câteva ore și am descoperit o nouă lume. Am descoperit un nou tip de fantastic, de la Eliade încoace. Bineînțeles, Ana preia de la Eliade multe motive și idei, așa cum spune ea ca preia de la Lovecraft idei despre atmosferă și construcție, însă e originală prin faptul că e ea, prin faptul că transpare personalitatea ei complexa prin fiecare frază atent așezată.

Am iubit cartea asta și iubesc scriitura asta nouă a Anei și mai vreau. E o lectură pe care ori o iubești, ori o urăști, nu există cale de mijloc. Te cufunzi în ea până în adâncuri și cauți esența, ori rămâi la suprafață și vezi doar clișeele cotidiene. (Ana Maria Anghelescu)

În textele Anei Mănescu, am întâlnit o alambicare superbă care mi s-a părut reminiscentă cu cea din textele Anei Barton. Îmi plac la nebunie astfel de scriituri. Și când textul e proză, parcă tot liric e. Are o muzicalitatea care te lasă cu adicție. (Florin Giurgiu)

Înghesuite în clădiri din beton şi răsfirate de-a lungul unei existenţe perene, ele reuşesc performanţa de a se desprinde de tot ce este pământean şi de a gravita în jurul elementului central pe care Ana Mănescu ni-l arată şi ni-l ascunde într-un ritm trepidant, asemenea unui pulsar aflat în moarte clinică: „teama fiinţei de ea însăşi”, după cum spunea şi Cristina Nemerovschi în rândurile de pe coperta IV. (Marius Gabor, Semne Bune)


Ce am povestit eu despre Quasar


Este un volum de povestiri și de proză arhiscurtă, o colecție de emoții-polaroide, care se scrie împreună cu cititorul. Este o carte pe care o simți sau nu. Și este preferata mea. (Emanuela Istrate, Goodread.ro)

Quasarul se trage din coșmarurile mele de peste ani și dintr-un loc mult mai adînc și cred că mult mai adevărat din mine. Este și cel mai apropiat de literatura speculativă, căreia i-am tot dat tîrcoale de mică și care s-a strecurat și în ego și Stresul. Dacă în romane m-am folosit de oniric, fantezie și droguri ca să pot aborda un pic și granița realității, în Quasar nu am avut nevoie de niciun truc. Povestirile sunt prinse în cosmogonii și apocalipse, așa că aici nu își are loc cotidianul, normalul, ceea ce e limpede. Textele sunt cameleonice, ceea ce am scris eu se prea poate să fie citit cu totul altfel, și tocmai de aceea îl iubesc atît de mult. Dacă ego și Stresul sunt un lung monolog, Quasarul e o petrecere cu toate fobiile și țăcănelile mele. Și stilistic îmi place cel mai mult, tocmai pentru că nu a trebuit să îi dau decat o structură minimă, el fiind despre atmosferă și emoții primordiale. (Cărți zburătoare)

Quasarul îmi este mult mai apropiat în general. Are în el coșmaruri recurente, fobii, vise care au fost de cînd mă știu în mine. Are un echilibru și o grijă a cuvintelor care mi-ar fi fost imposibile la debut. Are și o tentă de speculativ destul de mare, și prin el mă îndrept încet spre o zonă care mă fascinează. (Andrei Cioată, Where the rain falls)

Quasar e un puzzle format din acele proze arhiscurte, o pătură creată din bucăți potrivite și cusute pentru a vorbi despre începuturi, sfîrșituri, ciclicitate, iubire, moarte, identitate – tot ce înseamnă existență. Este un exercițiu stilistic transformat într-o colecție de povestiri care abordează în cel mai absurd mod posibil (al meu, de atunci) cele mai esențiale interese umane. (Andreea Ilie, Praf de Stele)

Quasar este o colecție de povestiri și proze arhiscurte care vorbesc despre începuturi și sfîrșituri, despre crize existențiale sau artistice, despre condiția umană în raport cu eternitatea. E un volum la care țin foarte mult, preferatul meu de pînă acum (incluzînd ce am momentan în sertar), pentru că a izvorît dintr-un loc atît de adînc și vorbește despre atîtea obsesii umane încît poate fi interpretat în nenumărate feluri. E despre dragoste, despre moarte și despre ciclicitate, temele mele preferate, iar totul spune exact povestea asta, de la coperta superbă făcută de Alex Voicescu la minunatele cuvinte de pe coperta IV ale Cristinei Nemerovschi. (Diana Elena Neață, Goodread.ro)

E e dur, direct, greu, poetic, pisicos, erotic, oniric, anxios, întunecat, dar și absolut normal, banal chiar. E despre fiecare om și marginea prăpastiei sale. (Cristina Oțel)

[Recomand Quasar] Tuturor care simt că e pentru ei. Dacă nu simt încă, să mai aștepte cîteva minute. (The power of words)

[Quasar în 3 adjective] Expansiv. Sfâșietor. Pisicos. (Simona Rentea)

Quasarii mei nu sunt întocmai cei din astrofizică, dar au pornit de acolo. Voiam să știu care e cea mai puternică forță din univers. Google a zis ceva de iubire – nici nu glumesc –, dar i-am răspuns că mă interesează ceva mai palpabil. Și mi-a sugerat quasarii, iar o parte din ceea ce am citit despre ei m-a inspirat. Sunt regiuni compacte aflate în jurul unor găuri negre supermasive, fiind nuclee galactice active care emană foarte multă energie. Nu toate galaxiile au un astfel de nucleu activ, dar se crede că aceștia se pot crea sau reaprinde când două galaxii se ciocnesc. De aceea, în volumul meu, quasarii reprezintă cicliclitatea. (Tipadelasocio)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *