Ana Mănescu nu scrie pentru oricine, fiindcă în cuvintele ei nu sunt povești despre simpla devenire a omului, ci mai mult despre zbuciumul sufletesc pe care preferăm să nu îl vedem. Poveștile Anei nu sunt despre ce e urât în viața noastră, ci despre negura care ne face deosebiți. Scriitura Anei expune o lume pe care deseori evităm să o explorăm, o lume în care lucrurile sunt cu susul în jos și nimeni nu are o problemă cu asta.
După ce a experimentat cu o realitate acută în romanele alter.ego. și Stresul dintre orgasme și a făcut câțiva pași în lumea fantasticului prin volumul de proză scurtă Quasar, Ana Mănescu trece de-a binelea granița fantasticului cu noul său volum de povestiri, Sinuciderea Ielelor. Incluzând teme și motive populare, precum și personaje familiare din basmele copilăriei noastre, Sinuciderea Ielelor cuprinde un univers matur construit, plin de emoții și răsturnări neașteptate de situație. (Ana-Maria Anghelescu)
Volumul de povestiri Sinuciderea Ielelor a fost publicat la editura Herg Benet, în colecția Cărțile Arven, pe 26 mai 2018.
Citește primul text, Nereida, în Revista de Suspans.
Spune-ți părerea și dă-i o notă pe Goodreads.
În loc de playlistul cu care obișnuiesc să însoțesc cărțile, vă las cu melodiile celtice ale lui Adrian von Ziegler (Spotify | YouTube). O să înțelegeți. Iar de vă vine să porniți pe dealuri verzi, încercînd să uniți clanuri, căutînd castele fermecate și dragoni, chemați-mă și pe mine, chiar dacă aventurile, spunea Bilbo, te fac să întîrzii la cină. Unele lucruri merită.
Cuprins
Nereida | În căutarea zmeului pierdut | Balaura și Ascalon | Valea Nandrii | Lucerna extincta | Tinerețe fără de bătrînețe și moarte fără de viață | Alergia | Interviul | Coborîți? | Sinuciderea Ielelor | Începuturile de la sfîrșitul lumii
Comandă Sinuciderea Ielelor
| | | | eMAG
Păreri despre Sinuciderea Ielelor
Istorisirile ei erup incandescent din surprinzătoare reflexii de simbolism mitologic, din povești populare reinterpretate sau din basme băștinașe cu perspectiva schimbată. În lumea infestată de miraculos a Anei Mănescu, orice temeri vagi sau latente pot căpăta consistență horror, portaluri interdimensionale antice se deschid dacă scociorăști prea adânc în trecut, visul se scurge în realitate și realitatea în vis, iar în societatea modernă se execută deversări de legende coșmarești. Eroinele acestei lumi sunt prin excelență rebele, refuzând banalul cotidian sau extraordinarul ce le face speciale, în aceeași măsură. Se împotrivesc propriului destin cu ferocitate, iar atunci când îl acceptă, este numai în forma pe care ele i-au reconturat-o. (Marius Andrei)
Această colecție de istorii, inspirate din cultura noastră, nu este neapărat cu un final fericit, cât este despre femei puternice, cu o voință de fier în a face tot posibilul să-și schimbe destinul, dar și despre tinere naive sau disperate care cred că știu totul. Magia cărții nu stă în farmece sau vrăji, cât în întorsăturile neașteptate de situație. (Reader’s Republic)
Scriitura atrage, e plină de giumbușlucuri, alăturări muzicale de termeni, rime sau glumițe de limbaj. Iar poveștile sunt pline de pisici. Peste tot, pisici, nicio poveste fără pisici! (Alexandru Lamba, Galaxia 42)
Ana Mănescu reia personaje care ne-au populat copilaria și le izbăvește din rolurile astea categorice pozitiv/negativ, introducându-le acele nuanțe pe care le descoperi abia la maturitate. Nimeni nu e eminamente bun sau rău. Nu trebuie să vedem viața în alb și negru. […] m-a făcut să mă întreb cât de corecte, psihologic vorbind, sunt poveștile cu care creștem sau ne creștem copiii. Cât de mult îi pregătesc pentru o viață emoțională sănătoasă? Cât rău sau cât bine le fac? Câtă presiune pun poveștile astea pe ei ca să intre în rolurile desemnate? Cum putem schimba asta altfel decât prin demitizarea lor? Exact ceea ce a reușit cu succes autoarea. (Cutia de carton)
Cele 11 povestiri din volumul Sinuciderea Ielelor au cel puțin trei elemente comune care străbat întreg volumul și îi conferă unitate: finalul deschis, misterul și personajele feminine, aflate în centrul tuturor povestirilor. Marele merit al acestui volum este că reușește să creioneze eroine puternice și diafane, feminine și feministe. (Deverra)
Fiecare dintre noi va găsi în această carte ceea ce are în suflet. (My Digital Bubble)
Ana a reușit să îmbine atât de grațios tărâmul fermecat al Ielelor cu realitatea noastră de zi cu zi, încât spre sfârșitul cărții aveam senzația clară că universul este într-adevăr imens și că poate într-un colțișor al lui, pe undeva printr-o pădure deasă, ființe plăpânde și misterioase, cu picioare mici și dalbe, își croiesc drum prin negura nopții. (Literary Jungle)
O colecție de proză fantastică într-un sens cuprinzător, de fapt o construcție de texte în care absurdul, umorul negru, parodia, surpriza, sinistrul dar și fantasticul pur zburdă la fel de liber și neobosit, într-o combinație misterioasă și totuși coerentă, la fel ca dansul creaturilor mitologice din titlu. (Sever Gulea)
Citind volumul Anei, am redescoperit plăcerea de a citi basme pentru că textele din Sinuciderea ielelor nu sunt despre prințesa neajutorată și prințul care o salvează, nici despre eroul subestimat care învinge prin bunătate și compasiune. În această carte, personajele nu-și acceptă pur și simplu destinul scris de atâtea ori în atâtea basme, ci îl iau în propriile mâini și abia apoi decid dacă și-l doresc sau nu. E o carte cu povești despre alegeri, despre diferența dintre acceptare și resemnare. (Jurnalul unei cititoare)
În Sinuciderea Ielelor, Ana Mănescu dă ocazia răului să fie bun, binelui să greșească și prințeselor să se salveze singure. Face ca totul să pară aproape uman, să semene cu mine și cu tine, încleștați în inefabila luptă ce se cheamă viață. (Inefabil)
Sinuciderea Ielelor se încadrează într-o literatură experimentală, de nişă, care vine să ne demonstreze eficacitate cu care tinerii pot reanima scriitura românească. Faptul că nu are frică de anumite mecanisme, că nu se teme să jongleze cu fantasticul, care din punctul meu de vedere este cel mai dificil şi sălbatic gen, fac din autoarea noastră o exponentă de calitate în avant-scena contemporană. În egală măsură, am apreciat viziunea clară a emancipării feminine, de care abundă eroinele cărţii. (Corina Moisei)
Ana a scos poveştile copilăriei noastre din tipare, a scris pentru adultul din noi, cel cu întrebări fară răspuns, cu frământări interioare, cel care păşeşte uneori, chiar pe muchia dintre bine şi rău, cel care e conştient că pe lângă alb şi negru, mai sunt o mulţime de nuanţe de gri. Povestirile acestea scurte, pline de sens, poate şi de înţelesuri ascunse, îţi spun că nu trebuie să te temi, este ok să faci propriile alegeri, este ok să îţi schimbi destinul, fie că îl accepţi sau nu, totul depinde de tine şi de ceea ce simţi, de ceea ce vrei. (Vampress Bathory)
Ana Mănescu mi-a readus la viață anii de copilărie, mi-a însuflețit acele momente când mă lăsam purtată de poveștile cu prințese răpite de balauri și salvate de prinți, despre spâni și alte personaje pe care atunci le consideram negative. Prin ceea ce a creat zAna în Sinuciderea Ielelor a dat o continuare anumitor povești pe care pe atunci le consideram cu final fericit sau le vedeam doar dintr-un anumit punct. (Andreea Pandelea)
Sinuciderea Ielelor nu e o colecție de basme reinterpretate, ci e mai degrabă o negare și o regăsire a identității. Coincidența face că veți regăsi în aceste povești multe personaje care v-au încântat copilăria, dar care în lumea Anei se află în situații moderne, în povești care nu au întotdeauna un final fericit. (Cititori feroce)
Poveștile Anei sunt magice. Sunt pline de creaturi mitice cu care ai mai cochetat și înainte, dar cu o idee mai bine construite și mult mai palpabile. De la zâne, iele, prinți și prințese, balauri sau sirenele aducătoare de moarte, Sinuciderea Ielelor îți amintește de copilărie, când basmele citite înainte de culcare reprezentau partea ta preferată din întreaga zi. (The Fictional Universe)
Povestioarele sunt frumos construite, ușor de citit și urmărit și captivează încă de la primele rânduri. Mi-a fost extrem de greu să las cartea din mână și vă spun sincer că o zi întreagă nu am făcut absolut nimic, doar am terminat de lecturat Sinuciderea Ielelor. (Amalia Marinescu)
Basme moderne, în care binele nu învinge mereu, în care există abateri de la reguli și în care personajele mult prea cunoscute ale basmelor românești (spre exemplu Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, zmeul, ielele) primesc o altă identitate. Mi-au plăcut și basmele cu care am copilărit, dar mi-au plăcut și acestea, chiar foarte mult. (We are women of letters)
Simt că am recitit poveștile pe care le iubeam în copilărie și-n același timp c-am citit acum niște variante îmbunătățite, care satisfac toate pretențiile mele și umplu acele goluri de mai mult: mai multă acțiune, mai multă ironie, mai mult sânge, mai mult dor, mai mult rău, mai mult bine, mai mult ceva bun. (Reading Addict)
Autoarea țese cu mâini de vrăjitoare o întreagă lume a contrastelor, brodează pe baza vechilor basme românești și ne arată povestea de după finalul poveștii, răsturnând ordinea pe care o consideram firească și aducând situațiile sub o nouă lumină, sub o nouă perspectivă, care să ne arate că lucrurile nu sunt întotdeauna cuprinse sub steagul Binelui suprem sau al Răului absolut, că nu toate sunt creionate doar în alb și negru, ci pentru toate există o cale de mijloc. (Crâmpeie de suflet)
Pe parcursul lecturii, îți dai seama de elementele specifice și atât de cunoscute pe care le-ai întâlnit deja în basmele dragi copilăriei tale, iar ceea ce aduce nou Ana, amprenta ei unică și de necontestat, te dă peste cap cu schimbările nuanțate de situație la care nu te-ai fi așteptat în veci. Unele povești își găsesc în cele din urmă finalul fericit, marcat de speranțele și visurile unui nou început, pe când altele se aleg cu varianta urâțită a fericirii altora, fericirea monștrilor de sub pat. (Andreea Ilie)
Sinuciderea Ielelor este un volum de povestiri, unele mai înfricoșătoare, altele mai puțin, însă toate purtând amprenta folclorului românesc. Mi-au plăcut câteva povestiri mai întunecate, ce tratează subiecte precum moartea, lipsa de comunicare, singurătatea și disperarea. Mi-au plăcut basmele reinterpretate, sau mai bine zis, continuarea unor basme clasice, unde rolurile sunt inversate. (Elena Druță)
Știam că Ana este o zână, dar este și o vrăjitoare a cuvintelor. Scrie despre temeri, dorințe și poveștile copilăriei, despre cât de ușor este să îți renegi moștenirea și să îți schimbi destinul, despre curajul cu care întunericul este îmbrățișat, iar răul, sub diverse înfățișări, până la urmă, acceptat. (Simona Stoica, Pălărisme)
Ce am povestit despre Sinuciderea Ielelor
Este o colecție de povestiri despre identitate și alegeri, despre cum îți accepți sau găsești drumul într-un context care te limitează și cu care nu ești împăcat. E inspirată din obstacole și lupte personale, din legende și personaje care mi-au făcut cu ochiul și de Lovecraft, mai precis de structura textelor sale, întrucât mai toate povestirile urmează o spirală către nebunie sau moarte – fizică, socială sau metaforică. Sunt basme cu un twist feminist și pe alocuri crud. (Gazeta SF)
Este o carte despre alegerea propriului drum, despre lupta pentru tine însuți, chiar dacă asta înseamnă sacrificii. (Inefabil)
Sinuciderea Ielelor este o colecție de unsprezece texte fantastice, imersiuni ori instantanee, zîmbete ori lacrimi, deznădejde ori speranță, adesea cu stropi din ambele. E o împletire de bine și de rău, așa cum se trec și cosițele una peste alta într-un spic frumos din care iese cîte o șuviță rebelă. Și e o carte cu multe pisici. Numărîndu-le, am descoperit că sînt întîmplător și magic fix șapte. (citestema.ro)
Am simțit nevoia să mă întorc spre fantasticul românesc, să descopăr mituri și legende pe care viața în București nu mi le-a adus firesc în cale, să creez personaje feminine care se salvează singure și să spun povești în care nu există bine absolut versus rău absolut, ci alegeri și consecințele lor. (Șoarece de bibliotecă)
Sinuciderea Ielelor este tot despre identitate, despre destin versus alegere, dar aici se schimbă specia. Este prima care va fi cu adevărat literatură speculativă, nu cu elemente vagi, ca în restul cărților mele. Fiecare povestire din volum are în centru o creatură fantastică feminină, iar eu încerc să mă inspir îndeosebi din mitologia română. (ArtMinds)
