Stresul dintre orgasme – un roman despre identitate, anxietate și ispite

stresul dintre orgasme ana mănescu

Stresul dintre orgasme a fost publicat la editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, în octombrie 2015.

 

M-am născut stresat și tremurînd, dar îți garantez că nu a fost nimic față de ce a urmat. Tensiunea nu se eliberează niciodată, toate orgasmele, toate satisfacțiile sunt doar puncte maxime de încordare, fără să existe o explozie, fără să se elibereze elasticul, e întins, e întins, cît te mai poți întinde?

Adoptă sau dăruiește Stresul dintre orgasme


editură | elefant | Libris | Cărturești | eMAG | eBook

Descriere, fragmente și linkuri utile


Se spune că nicio poveste bună nu ar începe cu „Mîncam o salată”. Drumul lui Robert începe exact cu această masă banală. De fapt, drumul său începe mult mai devreme, cu dragostea pentru muzică și cărți, un tată abuziv emoțional și o fostă prietenă care este vinovată pentru toate, desigur. Urmează o slujbă într-o corporație, insomnii și un drog nou, conversații în baie cu prietenul său cel mai bun, o relație cu neobișnuita elevă căreia îi predă lecții de vioară și o adevărată obsesie pentru imaginea femeii ideale.

Un roman despre identitate, anxietate și ispite, Stresul dintre orgasme caută să descopere acel greu de găsit lucru de care avem nevoie într-o lume grăbită.

Citește primele pagini pe site-ul editurii.

Citește un fragment în revista EgoPHobia.

Spune-ți părerea și dă-i o notă pe Goodreads.

Răsfoiește albumul cu fotografii de la cititori.

Playlist.


Păreri despre Stresul dintre orgasme


Titlul și coperta, pe lângă faptul că prevestesc un orgasm pe cinste, sunt și foarte înșelătoare. Te fac să crezi că te așteaptă un roman romantico-erotic. Vei avea o mare surpriză dacă la asta speri. […] tulburător, profund, unde domină frământările interioare, stresul, mult stres, insomniile, orgasmele, dialogul alert, bigo, emoțiile, anxietate, iubirile, artă și foarte mult stres. […] un roman orgasmic, cu manifestări psihologice, filosofice. (Cărți și muzică rock)

Scrisul său parcă este cuprins de o magie, specifică literaturii columbiene, care îmbină realul cu magicul, dar care oferă un plus de vrajă scrisului. Îmi pare, când citesc rândurile scrise de ea, ca o vrăbiuță molestată de viața în care trăiește, își dă sufletul pentru a ne face să înțelegem durerea ei și rolul ei în viață. Iar pe lângă asta, îți oferă și o poveste demnă cu rol moralizator. Psihologismul din ea este dus la cote maxime, exploatând ființa atât trupește, cât și mintal și sufletește. Pentru că una nu ar exista fără cealaltă. (Cărți cu Colți)

„Stresul dintre orgasme” este genul de care pe care o citești acum și îți rămâne adânc întipărită în minte și în suflet, este acea carte pe care vrei să o dai tuturor și nimănui, să o împarți cu cei apropiați, dar o păstrezi doar pentru tine, pentru că este mai mult decât o carte, este și o parte din tine, din gândurile tale, din viața ta. Este o biblie a sufletelor sfâșiate, a inimilor sângerânde, a inocenței și perversității deopotrivă. Iar scriitura Anei, atât de profundă, atât de tulburătoare, de frumoasă și brutală te va răscoli așa cum puține cărți vor avea puterea să o facă. (Ioana Alexa, Twistinmysobriety)

Cu un final total neașteptat, „Stresul dintre orgasme” aduce foarte mult cu un roman psihologic, plin de trăiri și frământări interioare, frumos brodate cu imaginea unui cuplu disfuncțional, dar totuși obișnuit zilelor noastre – adolescenta anxioasă ce caută stabilitatea viitorului și tânărul stresat adâncit în trecut. Cartea Anei este genul acela de roman pe care ajungi să-l plimbi peste tot. (Diana Mirancea, Dreams Have Wings)

Muzicalitatea cu care Ana îşi răsfaţă cititorii este delicioasă. Cuvintele se scurg de pe pagini, se lipesc şi se despart într-o simfonie mută, acţiunea este cursivă şi antrenantă, iar printre orgasme, suspine şi prăbuşire spirituală, se strecoară puţină compasiune. (Simona Stoica, Pălărisme)

Stresul societăţii în care trăim e aici, e în cartea asta. Stresul dintre orgasme e o realitate pură despre oameni, trăiri, sentimente. Şi totul e atât de sensibil şi de fragil. (Andreea Ciucă)

Nu poţi să spui niciodată că Ana face poveşti, de dragoste, de ficţiune, de orice. Ana face sentimente pe care ţi le serveşte pe o tavă de argint alături de un bileţel pe care scrie „o să folosesc cuvintele ca pe un bisturiu şi o să-l mânuiesc cu atâta graţie încât când vei ajunge la finalul cărţii vei simţi că tocmai ai fost operat pe cord deschis. P.S. Nu garantez că inima ta îşi va mai reveni vreodată.” (Andreea Păunescu)

Ana ne spune, din nou, că nu suntem singuri și că totul e perfect normal. Dragostea. Visarea. Dezamăgirea. Teama. E ca și cum toate aceste stări devin parte din tine și înveți să te accepți. Cred că am ajuns dependentă de cărțile Anei, tânjind după fiecare sentiment și ideea că cineva mă înțelege și am luptat pe același front, avem poate alte răni, dar totuși am luptat pe același front. (Arianna Suduc, Goodread.ro)

Stresul dintre orgasme este o lectură ce vizează realitatea necruțătoare în care trăim. O realitate în care regulile sunt la ordinea zilei, având obligația de a le respecta, chiar dacă nu suntem, în mare parte, de acord cu ele. O realitate în care toți suntem „aruncați” în aceeași oală și nu avem șanse prea mari de a ne afirma așa cum simțim. O realitate în care schimbarea este cel mai greu lucru pe care poți să-l faci, dacă nu-ți dorești asta din tot sufletul tău. (Andreea Ilie, Praf de stele)

Romanul Anei ne invită la meditație și la schimbare și critică (nu foarte subtil) lumea în care trăim. O lume care ne vrea conformați, fără speranță sau vise, construiți după reguli care nu se aplică pentru oricine. Și în această lume, pe care o văd ca pe o junglă, avem nevoie de curaj și de cunoaștere ca să fim ceea ce simțim, ceea ce iubim, ceea ce ne dorim cu ardoare. (Mădălina Kruppa, Cititori feroce)

Povestea condiţiei noastre, a condamnării la ciclicitatea stresului dintre orgasme pe care toţi o experimentăm de fapt, cu unităţi de măsură diferite, e reconstruită cu iscusinţă în acest roman reflexiv şi poetic deopotrivă, un roman care livrează o compoziţie în care muzica şi literatura se completează firesc, un roman în care Lit-J-ul Ana Mănescu se rafinează tematic şi stilistic, livrând în acelaşi timp, cu generozitate, acea senzaţie viscerală şi familiară pe care doar o poveste bine spusă o poate provoca si pe care o regăsesc perfect în această construcţie: „numai aşa ai putea simţi cum ţi se ridică pagină cu pagină şi fir cu fir părul de pe mâini şi de pe ceafă, ai putea să te scufunzi adânc în alte vieţi şi să respiri cu altă gură, să vezi cu alţi ochi şi să iubeşti cu alt trup….” (Sever Gulea, Libris)

Am citit cartea cu sufletul la gură. Îmi doream să văd ce se întâmplă cu Robert, pentru că indiscutabil mă regăseam în el. Relaţia pe care o are cu Candy şi cu Iana sunt fascinante şi totodată definitorii pentru tensiunea pe care o trăieşte în fiecare zi. Muzica e prezentă mereu în pasajele cărţii, făcând ca evoluţia conflictului interior să fie şi mai interesantă. Finalul te lasă puţin cu gura căscată, pentru că atunci realizezi că fiecare avem o Candy a noastră şi ne dorim să ne salveze o Iana, ca să o putem salva la rândul nostru pe ea. Ne dorim să ne regăsim esenţa, iar pentru asta ai nevoie de întuneric, de acel ceva dizgraţios şi dezgustător, care însă te ajută pe tine să te ridici deasupra ta şi a ceea ce ţi se pare a fi potenţialul tău maxim. (Ana-Maria Anghelescu)


Ce am povestit eu despre Stresul dintre orgasme


Stresul dintre orgasme are mai mult stres decît sex în el, e despre anxietate și felul în care ne complicăm singuri existența, dar și despre momentele acelea scurte de respiro care ne salvează. (Artivist)

Este un microroman despre ceea ce ne facem nouă înșine cînd alergăm constant după culmi – profesionale, amoroase, personale, financiare, imaginare, nu contează. Am vrut să vorbesc despre omul care ține la cultură, dar este „forțat” de împrejurări să lucreze și într-o corporație. Cum îl roade asta în interior? Cum îl înnebunește imposibilitatea aceasta de a fi tot ce este în el? (Andrei Cioată, Where the rain falls)

Este o poveste despre – cum altfel? – iubire și moarte, boală, anxietate, obsesii, fuga după următoarea culme, presiunea pe care o punem pe noi într-o lume grăbită, lipsa momentului de nemișcare și de liniște și nevoia de regăsire a acestei stări. Este despre omul care ține la cultură, dar este prins și în lumea materialistă. Despre omul care trăiește în teamă constantă. Despre vocea rațiunii, vocea simțirii, vocea nebuniei. Și este despre salvare, mai ales. (Florinela Alexandrescu)

Stresul dintre orgasme e ca bufnițele din Twin Peaks, nu e ceea ce pare. Nu e un roman, ci un microroman. Nu e despre sex, ci despre culmile după care alergăm majoritatea. Și este o poveste care se schimbă odată ce toate piesele sunt puse la un loc. E o carte bună pentru cei care nu se sperie de vulnerabilitatea și întunericul din noi, de paradoxul din noi, de fricile și obsesiile și nebuniile din noi. Este despre artistul resemnat și amar în goana contemporană, despre acceptare, bucurii mărunte și salvare. (Andreea Ilie, Praf de Stele)

Comments are closed