Am făcut un inventar al veșmintelor mele: lenjerie, pijamale, haine, pantofi, accesorii, genți, bijuterii. Ca să nu vă țin în suspans, am 227 în total. Dar rămîneți pe aici, fiindcă am plăcinte mai încolo.
Voiam de ani buni să fac asta, din multe motive. De distracție, de curiozitate, ca să iau la rost mașina de spălat și pisicile atunci cînd îmi dispare cîte o șosetă. Dar mai ales ca să am niște date despre șifonierul meu care să mă ajute să fiu mai informată și mai sustenabilă, precum și să îmi organizez cîteva microcapsule pentru diversele (puținele) situații de viață în care mă regăsesc. Eu sînt loială brandurilor, croielilor, stilurilor, culorilor și materialelor care mi se potrivesc, deci fana uniformelor personale și a rețetelor de outfits care ne simplifică existența.
Problema e că, din motive de sănătate și în urma alegerilor mele de activități, îmi petrec majoritatea timpului în casă și nu prea ies din pijamale. Așa că șifonierul meu a arătat aproape identic din adolescență pînă anul acesta, cînd m-am îngrășat zece kilograme și am realizat că multe dintre hainele pe care le aveam nu mă mai încăpeau nici fizic, nici estetic, nici ca aspirații.
Am donat aproape tot ce nu îmi mai venea, pentru că refuz să mă gîndesc că o să mai ajung vreodată în situația în care aș încăpea în ele. Excepție o fac doar cîteva haine care îmi sînt dragi și pe care fie le voi modifica, fie le voi păstra temporar, pentru inspirație de cumpărături/făcut eu însămi.
Asta înseamnă că 2023 a fost anul în care am cumpărat cele mai multe haine din viața mea, posibil mai multe decît în ultimii 13 ani la un loc. Nici nu am realizat cît de multe lucruri mi-am luat pînă nu am făcut acest inventar. Înțeleg de ce a ieșit taurul cheltuitor la suprafață: pentru că aveam nevoie de ele ca să nu umblu în posteriorul gol, pentru că nu știam exact ce mi se mai potrivește, pentru că îmi plac lucrurile drăguțe și voiam toate-lucrurile-drăguțe.
O parte dintre achiziții au fost lecții despre ce nu funcționează pentru mine, dar majoritatea sînt exact ce trebuie, și pentru prima oară după multă vreme sînt dornică să ies din pijamale, cît timp încă mă simt comod, care e prioritatea principală pentru șifonierul meu. Comoditatea înseamnă materiale plăcute, croieli care nu mă strîng, dar nici nu mă înghit, și culori în care mă simt bine, deși asta ține mai mult de confortul psihic.
Al doilea element important în șifonierul meu este sustenabilitatea, care înseamnă materiale naturale sau reciclate, haine pre-loved, producție locală și longevitatea hainelor în dulapul meu (calitatea, da, dar mai ales cît de îndrăgostită sînt de ele).
Înainte de a dona și de a cumpăra o mulțime de haine, șifonierul meu a fost mai sustenabil din punct de vedere obiectiv, dar mai puțin funcțional pentru mine. Probabil mai bine de jumătate dintre hainele mele erau handmedown, primite de la prietenii mei și ai alor mei, de la frații mei, mama și bunica, dar nu le purtam pe mare parte dintre ele. Acum, proporția e mai mică, doar o treime din șifonier e primită. Ba chiar opusul sustenabilității, o altă treime e nou-nouță. Dar, ca în cazul hainelor din șifonierul meu care-s mai vechi de 5 ani și încă iubite, intenționez să le păstrez pînă cînd rupturile ireparabile sau expansiunea pe orizontală ne vor despărți.
Inventarul mi-a permis să adun toate datele acestea și să văd cît de aproape sînt de țelurile mele. Am notat tipul, stilul, culoarea, materialul, aspectele sustenabile, brandul și magazinul, mărimea, dacă e nou/handmedown/cadou (și de la cine), longevitatea în șifonier, prețul (uneori exact, alteori estimat) și prețul/an (m-am gîndit să adaug și costul/purtare, mai popular, dar oricît de fană excel aș fi, nu o să țin evidența chiar în halul ăsta).
Și acum, e vremea pentru plăcinte. Din păcate, nu de dovleac, ci sub formă de grafice.
E drept că nu am aflat lucruri mindblowing făcînd inventarul acesta. Știam, numai uitîndu-mă la șifonier, că jumătate din el e format din pijamale și șosete, că am mai mult haine negre, gri, albe și albastre, că am cumpărat enorm anul ăsta, dar și că multe haine sînt mai vechi de cinci ani.
Însă a fost surprinzător să mă uit pe etichete și să văd că multe dintre fustele și rochiile mele sînt din vîscoză, cînd eu eram sigură că sînt din bumbac, la cît de bine se simțeau pe pielea mea ușor iritabilă. Dar e important de menționat că ori au fost ceva mai scumpe, ori sînt de la bunică-mea, deci materialele sînt probabil mai bune, chiar dacă sintetice.
A fost surprinzător și să descopăr că anul ăsta au intrat 64 (!) de straie noi în șifonierul meu, dintre care 53 au fost cumpărate de mine. În afară de faptul că mi-am luat mai mulți blugi și pantofi decît era strict necesar – parțial pentru că am profitat de niște reduceri, parțial pentru că a dat strechea cumpărăturilor în mine –, chiar am căutat lucruri de care aveam nevoie, pentru că nu mai aveam nicio versiune a lor în șifonier. Dar tot realizez că am dat o mulțime de bani pe haine anul ăsta, chiar dacă e o excepție în schema îndelungată a comportamentului meu de consumator.
De acum, o să folosesc inventarul ca să încep să port, să testez și să sortez hainele din șifonier în microcapsule: PJs, acasă, treburi pe-afară și peruș frumos (context: aveam un peruș, Blue, care se pupa în oglindă cînd îl întrebai cine-i frumos, iar în cercul de apropiați, acesta a devenit echivalentul aranjatului). Cu ocazia asta, o să elimin lucrurile în care nu mă simt bine (fizic sau psihic) și sper să rămîn cu un șifonier curatoriat. Nu am niciun număr maxim în minte, iar capsulele mele țin mai mult de anotimpuri decît de cifre, însă îmi doresc să fie mai aerisit. S-ar putea să fie o misiune imposibilă, dat fiind că sălășluiesc în el 200+ de obiecte vestimentare, dar important e să ai la ce aspira.
După ce fac asta, o să creez un wishlist rezonabil cu golurile pe care vreau să le umplu, fără să mai fiu stresată că dacă nu cumpăr ceva în clipa asta nu o să am cu ce să mă îmbrac (anul ăsta a fost singura dată din viața mea cînd afirmația asta chiar ar fi fost adevărată, dar sînt acoperită acum – la propriu).
Eu sper ca inventarul să fie un punct de pornire folositor pentru un șifonier mai sustenabil și mai funcțional, cu care să nu îmi mai bat capul decît la început de anotimp. În orice caz, experimentul acesta a fost distractiv, și cui nu-i plac plăcintele? (Acum chiar mi s-a făcut poftă de una cu dovleac, deci adieu.)
Mi se pare complicat de avut o garderobă capsulă cu atâtea anotimpuri și cu vreme așa de schimbătoare. Mă bucur că nu pui presiune pe tine să ai un număr fix de articole.
Iar partea cu „elimin lucrurile în care nu mă simt bine (fizic sau psihic)” e atât de importantă! Câteodată sunt haine în care nu ne simțim bine, chiar dacă ne vin ok. Și e perfect în regulă să renunțăm la ele, cred că acea senzație e cel mai important judecător.
Anyway, bravo pentru toate eforturile cu șifonierul și acum mi-ai dat idei cu excelul ăsta..
Unii pot avea o capsulă basic pentru tot anul, dar eu prefer să o schimb la început de anotimp (după solstiții și echinocții, nu după calendar). Nu am o capsulă cum vedem pe youtube, ci ce știu că îmi va ține cald/răcoare în perioada respectivă, mai ales că sînt așa de sensibilă la temperaturi. Straturile-s prietenele mele pentru vremea schimbătoare. Și da, nu am numere exacte, deși îmi place să țin evidența, dar nu ca limitare, ci de curiozitate. Păstrez ce merge pentru următoarele luni, și destule cît să mă țină pînă bag o mașină de spălat.