Povestea dată mai departe

O selecție de dialoguri în care am povestit despre scris, jurnalism, societatesicultura.ro, Herg Benet, tradus și multe altele.
Dacă vreți să-mi puneți și voi întrebări, vă rog să mi le trimiteți pe adresa povesteste@anamanescu.ro.

2017

Anca Zaharia, Serial Readers: De la o vreme, am îndrăznit să mă visez iar într-un fel infinit, iar scrisul este undeva sus în ierarhie. Totuși, realizez că nu-mi ajunge viața să îmi îndeplinesc toate visurile, și că nu există de fapt un țel ultim, totul se ramifică, mereu mai e de crescut, de iubit, de imaginat, de povestit. Acum, tot ce fac e către un vis al meu, iar pașii devin visul.

Luiza Moldovan, ACT și Politon: Am ceva experiență ca rescriitoare, pot să-mi văd greșelile și să le corectez într-o oarecare măsură și știu când să opresc perfecționismul ca să nu ciobească autenticitatea. Însă orice carte nouă, orice cronică nouă de carte – fiindcă o simt și ca jurnalist cultural, nu numai ca autoare – vine cu foaia goală. Iar experiența, în cazul acesta, are același rol ca în atacurile de panică. Tot chinuită sunt, dar mă ajută să gestionez un strop mai bine situația, fiindcă am mai trecut prin asta și am supraviețuit, deci șansele sunt mari să o fac și acum: să iasă ceva din albul ăla sanatorial.

Emanuela Istrate, Goodread.ro: Port cu mine toate poveștile pe care le-am scris, așa cum le port și pe cele care nu vor fi niciodată puse pe hîrtie.

Simona Rentea și-a lansat rubrica InstaMoment cu acest dialog în care am povestit despre Instagram.

Ștefania Ancuța, Artminds: [Îmi găsesc inspirația] În obsesiile mele. De unde vin astea, nu aș putea să îți spun. Din locuri adânci, teribile sau sacre, probabil.

2016

Cărți zburătoare: Mă jucam de-a povestitul și de-a scrisul de dinainte să știu să citesc sau să scriu. Nu știu de unde a venit asta. Nu țin minte să fi stat cineva cu mine să-mi citească povești în fiecare seară. Însă am casa plină cu cărți, așa că m-am dus natural spre ele.

Literatura pe tocuri: Acum am mai crescut și am înțeles că nu e locul meu să povestesc despre ele. Ar fi doar jumătate de poveste, oricum, pentru că ele sunt în căutarea oamenilor lor. Eu le-am dat tot ce aveam atunci cînd le-am scris, dar asta este doar o fundație. Fără omul care să le citească și să se apropie astfel mai mult de ceea ce vrea în lectură și în viață (fie prin ceea ce iubește în ele, fie prin ceea ce-i displace), cărțile mele sunt doar niște obiecte.

Amalia Danciu: Istoria e umanitatea. E tot ce am iubit, visat și inventat noi. E tot ce am urît și distrus noi. E toate lecțiile noastre păstrate în timp, metamorfozate, ca poveștile orale din folclor. E toate lecțiile pe care insistăm să le ignorăm. E războaie și perioade de pace, e zei și evoluția speciilor, dar e și literatură, muzică, filme, jocuri, modă, sporturi. E, cel mai mult, microistoriile fiecărui om în parte și felul în care au afectat ele macroistoria. Și invers, firește. E cine suntem și cine am fost dintotdeauna. Istoria e anamneza noastră, nu avem cum să ne vindecăm de bolile încăpățînate ale omenirii fără să înțelegem nu doar ce ni s-a întîmplat nouă, ci și ce li s-a întîmplat celor care au fost înaintea noastră. Nu poți avea viitor fără să îți știi trecutul. Nu poți crea nimic fără suma tuturor experiențelor tale, fără istoria ta personală.

Cărți cu colți: Este un proces consumator – și de emoții, și de timp. Însă nu mi se pare dificil, ci de bun-simț. Nu am cum să scriu o poveste perfectă, dar pot scrie, cu uneltele și cunoștințele pe care le am în momentul acela, cea mai bună versiune posibilă a ei.

Artivist: Obișnuiam să scriu dintr-o teamă de efemeritate. Acum o fac din dragoste de viață. Mă îmbolnăvește să scriu, cînd mă confrunt cu obsesii și coșmaruri. Dar să fi scris e ceva vindecător.

2015

Andrei Cioată, Where the rain falls: Poate că se va dovedi peste ani că am fost o generație de teribiliști. Noi ca scriitori, noi ca oameni. Însă literatura nu este diferită de umanitate. Ce le desparte este faptul că literatura încă încearcă să salveze umanitatea.  

Florinela Alexandrescu: Nu se rezumă totul la iubire? De sine, de familie, de sex, de bani, de animale, de pasiune, de modă, de muncă, de vise, de povești, de culori, de natură, de alcool, de ciocolată, de muzică. De viață. De ce crezi că scriu despre moarte? Tot din iubire.

Andreea Ilie, Praf de Stele: Vreau ca ei să vină cu propriile lor experiențe, emoții, gînduri și să ia din cărțile mele exact ce au nevoie. Să se descopere pe ei înșiși mai bine. Să fie inspirați. Să fie oricum, dar să simtă ceva. Asta caut eu în povești și asta vreau să facă ale mele. Nu pot controla cum este receptat mesajul, iar în literatura spre care mă îndrept, nici nu trebuie.

Diana Elena Neață, Goodread.ro: A fost un moment în care s-a produs un declic în mine. Am realizat atunci puterea adevărată a cuvintelor. Experiența mea din ultimii patru ani cu cărțile mi-a arătat că în lumea asta nu poți să te scufunzi cu adevărat decît cînd începi să o trăiești de parcă ar fi reală. J.K. Rowling spunea prin vocea lui Dumbledore: Of course it is happening inside your head, Harry, but why on earth should that mean that it is not real? Poveștile au o bază puternică în realitate și tratîndu-le doar ca pe ficțiune nu le face cinste. Nu face cinste nici timpului nostru, nici experienței noastre.

Healthy Reading: Nu vreau să mă gîndesc la cărțile din România ca fiind într-o situație precară. Lupt zilnic pentru ele, pentru cultură în general, și sunt înconjurată de oameni ca mine. În bula noastră, cărțile au parte de distracția vieții lor, sunt superstaruri. Și bula noastră se mărește pe zi ce trece.

The power of words: Cred că modele îmi devin toți cei care reușesc să scrie acele povești complete ce cuprind parcă întregul univers în ele, chit că vorbim despre o serie de șapte romane sau despre un singur vers.

Simona Rentea: Literatura este un dialog intim. Dormitorul personajului devine unul cu cel al cititorului. Nu există spectatori, doar actori. […] și atunci nu mai poate fi vorba de un spectacol, ci de o relație. [P.S. Simone m-a povestit tare frumos aici.]

Corina Cosmescu, Tipadelasocio: Mă tem că într-o zi nu o să mă mai tem, nu o să mai am obsesii, nu o să mai simt totul ca și cum aș fi nou-nouță.

The hidden world of books: Orice poveste, iar asta depășește tărâmul cărților, poate să îți aducă ceva de care ai nevoie în momentul acela.

2014

Eduard Popa: Regăsirea asta, ceea ce caut și eu în cărți, este cel mai frumos compliment.

Anda Vasilache, Revista LZR: Dacă lectura e o extindere a sinelui, a crea este un pic de eternitate furată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *