Harry Potter și Piatra Filozofală – în concert: Ah, music, a magic beyond all we do here!

Am traversat Calea Victoriei și ne-am alăturat perechilor și grupurilor care se îndreptau spre Sala Palatului. Niciun copil în zare, i-am arătat soră-Merului.

— Nu trebuie să fie neapărat teme pentru copii într-un film pentru copii. Da’ chiar, crezi că există vreun copil căruia să i se fi schimbat perspectiva după ce l-a citit?

— Sigur. Deși, nu știu, eu nu le-am suportat cînd le-am citit prima oară. Și eram la vîrsta aia.

— Dar erau în română, am spus amîndouă, știind cît mi-a displăcut prima traducere.

— Păi și cum ți-a venit ideea să îl citești în engleză?

— M-am îmbolnăvit și nu puteam să mă concentrez la ce citeam de obicei, așa că am zis hai să încerc altceva.

— Tu îți dai seama cît de mult te-a definit? Cît de puțină din tine erai înainte?

Am ajuns în fața Sălii Palatului, unde au început să se zărească și niște copii, printre o sumedenie de tineri care crescuseră cu cărțile și filmele, iar acum, de Ziua Copilului, veneau să vadă începutul poveștii, însoțit de ceea ce Dumbledore numea o magie mai presus de tot ceea ce fac vrăjitorii: muzica.

Iată-mă, agorafobă ținută de mînă de soră-Mer, înconjurată de mai mulți oameni decît am fost în șase ani adunați, croindu-mi drumul către ușile prin care aveam să pășesc pentru a vedea Harry Potter și Piatra Filozofală – în concert. Și-atît de splendid a fost, încît m-am simțit mai entuziasmată decît panicată.

Sala s-a umplut în scurt timp. Tot generația Harry Potter părea predominantă. În spatele nostru, un cuplu cu părul zăpadă, fără vreun nepot alături. Capete de copilași pe ici, pe colo, cu glasuri care aveau să se audă exclamînd sau chicotind candid de-a lungul celor trei ore, de s-a întrebat Mer dacă există oare vreun copil care vede filmul pentru prima oară.

Harry Potter și Piatra Filozofală în concertDirijorul, Justin Freer, a urcat pe scenă împreună cu Orchestra Simfonică București și a introdus spectacolul într-o română stîlcită delicioasă. Fiecare casă a fost reprezentată în public, dar cînd Freer le-a cerut Slytherinilor să își facă simțită prezența, Sala Palatului a răsunat – de altfel, după concert mi-a atras atenția, în mulțimea de pe scări, un fular verde cu argintiu. Eu, o Ravenclaw îndrăgostită de cărți și cu apetit de Hufflepuff, m-am simțit în minoritate. Soră-Mer a aplaudat la toate.

Deși din case diferite, eram uniți de două lucruri: dragostea pentru Hogwarts și faptul că eram în România, care avea să fie menționată de cîteva ori în film. Prima oară, cînd Ron a spus că părinții săi îl vizitează pe Charlie în România, s-au auzit cîteva fluierături. Însă mai tîrziu, la scena în care Hagrid, supărat pentru că a trebuit să îl trimită pe Norbert, puiul de dragon, să locuiască într-o colonie din România, exclamă: ”But what if he don’t like Romania?”, ne-am zguduit de rîs. Într-atît de puternic a fost, încît scaunele  interconectate (care ne-au molestat întregul film cu tapițeria la fel de mîncăcioasă precum Ron) i-au purtat ecoul cîteva clipe bune, rîs în rîs și rîs din rîs și RÎS-rîs-rîs-rrr-îîî-sss…

Harry Potter și Piatra Filozofală în concertSpectacolul în sine a fost un ecou invers. Harry Potter și Piatra Filozofală a început să ruleze pe un ecran de douăzeci de metri, în timp ce Orchestra Simfonică București interpreta în sincron coloana sonoră compusă de John Williams. Într-atît de bun era melanjul, încît în prima jumătate abia de-am realizat că sunetul nu venea direct din film. Numai pe-alocuri, unde știam că dialogul s-ar fi auzit în mod normal mai tare decît muzica de fundal, orchestra îmi amintea că sunt, totuși, la un concert, nu la film. Spre final, însă, cînd acțiunea a devenit mai dinamică, odată cu coborîrea trioului prin trapă, orchestra a ajuns în prim-plan. În secvența de pe tabla de șah, în care Regina se îndreaptă lent spre Calul lui Ron, percuția mi-a înfiorat toată pielea. Totuși, cea mai bună parte a venit după ce a început să ruleze genericul, cînd orchestra a interpretat Zborul lui Hedwig. Atunci, fără nicio altă distracție, i s-a simțit întru totul măiestria. Mer mi-a șoptit că filmul a stricat concertul, că ar fi stat trei ore să-i asculte numai pe ei. Eu, cu ochii închiși, nu am putut decît să aprob. Și, date fiind aplauzele îndelungi venite dintr-o sală ridicată în picioare, precum și fragmentele fredonate din senin de spectatori îndreptîndu-se spre case, e limpede că pe scena Sălii Palatului magia a fost aievea.

Citește și seria de articole despre Harry Potter de pe societatesicultura.ro.
Adoptă Boxed Setul Harry Potter.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *