O viață în liste – și carnetul în care le/mă adun

Carnetul meu este un hibrid de bullet journal și commonplace book: o arhivă de liste și tabele prin care îmi urmăresc obiceiurile și proiectele. Îl folosesc alături de o notiță de pe telefon, care funcționează ca to do list și calendar; iar pentru brainstorming și însemnări temporare există ciornele, notițele autoadezive şi insomnia.


locul comun

Metoda bullet journal originală a fost inventată de Ryder Carroll și se bazează pe însemnarea rapidă a activităților pe care le ai de făcut, precum și pe notarea lucrurilor care se întîmplă pe parcursul zilei. Scopul este să reflectezi asupra activităților cu care îți ocupi timpul și să îți dai seama care sînt importante. Metoda nu a fost gîndită ca planner, habit tracker sau spațiu artistic, însă datorită flexibilității sale, cei care au adoptat-o au și adaptat-o, și au contribuit astfel la transformarea sa în ceea ce asociem astăzi cu bullet journalul.

Majoritatea jurnalelor pe care le vedem pe internet sînt un hibrid între metoda lui Carroll, un carnet de schițe (pentru tabăra artistică a comunității) și mult mai vechiul commonplace book. După cum îi spune și numele (loc comun, din latinul locus communis), acest caiet de însemnări este o colecție de informații relevante pentru autor, care sînt adunate în același loc. Conceptul datează din Antichitate, iar într-un astfel de carnet ai fi găsit citate, proverbe, rețete, finanțe, scrisori, poeme.


analog sau digital

Ca mulți alții din comunitatea bujo, am deviat de la original și l-am adaptat la nevoile mele. În carnet, folosesc ceea ce în metoda originală a bullet journalului s-ar numi colecții, iar în commonplace book ar fi însăși fundația conceptului: paginile tematice.

Dedic o filă sau două fiecărui aspect pe care vreau să îl observ sau să îl îmbunătățesc, iar forma pe care o ia depinde de nevoi și de inspirație. Am tabele, trackere, liste, notițe, grafice. Astfel, văd dintr-o singură privire cum arată acea zonă a vieţii mele. Din acest punct de vedere, carnetul meu se aseamănă mai degrabă cu un commonplace book axat pe propria persoană decît cu un bullet journal (care folosește însemnările rapide zilnice pentru porția de cugetare asupra existenței).

Pentru brainstorming și notat pași sau observații care sînt folositoare în timpul unui proiect, dar nu au așa mare semnificație pe termen lung, mă folosesc de ciorne, pe care  le reciclez ulterior. Iar pentru lucrurile concrete, cum ar fi programări, zile de naștere, rutina zilnică, proiectele în lucru, am pus o notiță pe un ecran secundar al telefonului.

Această notiță e o variantă simplificată a aplicațiilor care mă copleșeau și vizual, și cu opțiunile. Folosesc un emoji relevant și majuscule pentru titlurile fiecărei secțiuni (ex. work in progress, waiting on, zilnic, aprilie) și despart secțiunile între ele printr-o linie, pentru un aspect minimalist și ușor de navigat. Fiecare însemnare e precedată de un bullet point și e ștearsă odată ce a fost completată sau nu mai este relevantă. Ca în cazul ciornelor, nu am nevoie să păstrez toate detaliile. Momentan simt că îmi va ajunge carnetul, în forma actuală de arhivă curatoriată, ca să îmi amintesc cum arăta o perioadă a vieții mele.

Iată cum notez diverse aspecte în carnet, respectiv pe telefon:

♦ Un tabel în care colorez fiecare zi în care am ieșit din casă / • Mega + pisici gang

♦ Un tabel cu cărțile citite în 2022 / • 20:00 – bedtime stories

♦ O listă generală cu date de naștere și sărbători / • S, 23 – Sf Gheorghe + eu 33

♦ O listă cu ce am studiat și scris pe o anumită temă, cum ar fi bullet journalingul / • articol bujo @AM

Am găsit ce funcționează pentru mine abia după cinci ani de experimentat cu bullet journalingul și după o duzină de carnete ciufulite din pricina imposibilității de a plănui suficient de flexibil doar pe hîrtie, ceea ce mă frustra și încurca. Acum, prefer să împart organizarea între analog și digital, pentru că fiecare are avantajele sale.

♥ Analog:

• Sînt mai creativă cînd scriu de mînă.
• Colecțiile îmi permit să văd planul și progresul pe un an întreg pentru fiecare obicei sau proiect.
• Faptul că trec numai highlighturile în carnet înseamnă că am o arhivă curatoriată.
• Este relaxant și satisfăcător să scriu sau să colorez în carnet.
• Nu depind în totalitate de electricitate ca să pot folosi carnetul. Și nu depind deloc de accesul la internet.

♥ Digital:

• Notița din telefon e mai flexibilă: pot rearanja rutina și pot schimba pașii unui proiect.
• Am mereu la îndemînă lista cu taskurile curente și viitoare.
• Nu rescriu constant taskuri recurente/amînate (deși Ryder Carroll are un video întreg despre semnificația acestui pas în bullet journaling).
• Nu păstrez informații care nu sînt relevante pe termen lung, ci șterg însemnările pe măsură ce am terminat cu ele.


artistic sau minimalist

Comunitatea bujo pare a fi împărțită în două: cei cu jurnale artistice, cu scris caligrafic, desene, colaje și pagini sofisticate, și cei care păstrează aspectul simplu al metodei originale.

Cum nu am talent la desen și nici înclinația să mi-l exersez în timp ce îmi planific viața, mă aflu mai degrabă în tabăra minimalistă. Scriu cu un pix negru, folosesc creioane colorate pentru a completa trackerele, fac liste și însemnări simple.

E drept, îl decorez cu washi tape sau lipesc în el cîte o pagină dintr-o carte de colorat, dar asta mai mult ca să maschez greșeli mari sau pagini rupte (ciufulite*).


greșeli

Carnetele pe care le ținem cu intenția de a fi păstrate creează așteptări să arate bine și să zugrăvească o imagine admirabilă pentru posteritatea care le va găsi sau pentru comunitatea cu care le împărtășim. Însă realitatea unui bullet journal este mai puțin misterioasă și magică decît ne-am dori, date fiind listele de cumpărături, trackerele menstruale, tabelele cu facturi, paginile proiectelor lăsate de izbeliște, cerneala întinsă, literele mîncate, taskurile tăiate.

Chiar și planificînd pe ciorne, tot apelez la pasta corectoare, tot am pagini care nu mi se par atît de estetice, tot e o minune cînd îmi înțeleg scrisul; și tot nu am reușit să termin un carnet, pentru că tind să le ciufulesc pînă nu mai sînt bune decît de ciorne.

Încă lucrez la a accepta imperfecțiunea și haosul vieții, iar carnetele mele tind să scoată în evidență aceste aspecte. Dar pe cît de tare mă irită notițele mele, pe atît de folositoare îmi sînt, așa că mergem mai departe împreună.


trackerele care alimentează disciplina

Fie că încerc să îmi formez sau mențin un obicei, fie că vreau să urmăresc un proiect pe termen lung, un tracker este util atît pentru a ține evidența progresului, cît și pentru a mă motiva.

Eu prefer trackerele anuale. Pe jumătate de pagină, desenez un tabel simplu, cu coloane pentru fiecare lună și rînduri pentru fiecare zi. Lîngă tabel notez legenda, deoarece folosesc o culoare diferită pentru fiecare acțiune (de exemplu, pentru ieșitul din casă, am programări/errands, socializare, în cartier scurt/lung și Mega + pisicile din gang). În fiecare zi în care am făcut ceva, colorez pătrățica relevantă în culoarea corespunzătoare. Astfel, nu văd doar de cîte ori m-am ținut de un obicei, ci și cum a fluctuat acesta de-a lungul anului.

Mare parte din disciplina mea se datorează fix acestui joc de a completa tabelul și de a-mi extinde zona de confort, pentru că adesea este o motivație mai puternică decît faptul că acțiunea respectivă e benefică.

În 2021, am avut trackere pentru mișcare, meditație și ieșitul din casă, acesta din urmă fiind numit battle for the sun. Nu doar că m-au motivat să mă țin de aceste obiceiuri dificile fizic și psihic pentru mine, ci mi-au și arătat obiectiv cum m-am descurcat de fapt. Pentru că geografic sînt încă limitată la împrejurimile casei, aveam impresia că nu am făcut deloc progres. Dar cînd am văzut că am ieșit din casă aproape 70% din an, chiar dacă doar pînă la magazîn sau la pisicile din gang, nu am mai putut afirma că nu s-a schimbat nimic. După 10 ani de agorafobie severă, în care număram pe degete zilele în care ieșeam din casă într-un an întreg, am făcut clar niște pași în plus (heh).


there’s a limit to your list

Limitez spațiul în carnet la o pagină sau două pentru fiecare prioritate, ceea ce mă obligă să aleg acțiunile cele mai însemnate care m-ar apropia de un țel, dar și să mă opresc la un moment dat, deci să păstrez un echilibru între zonele vieții mele.

De exemplu, dacă îmi aloc doar două pagini pentru lista cu cărți citite într-un an, infinitatea opțiunilor se transformă într-un TBR digerabil de vreo 60 de volume. Cu cît aloc mai puțin spațiu, cu atît mai selectivă devin cu cărțile pe care le voi citi. Sau, din contră, dacă vreau să mă concentrez pe cantitate, las mai multe pagini goale, ca să fiu motivată să le completez. Iar dacă termin spațiul dedicat lecturii înainte de finalul anului, sînt nevoită să consum povești și în alte forme sau să mă ocup de alte aspecte ale vieții mele (ah, ce tragic).

Același lucru se aplică și notiței de pe telefon, care are un număr limitat de semne. Dacă nu mai am loc, înseamnă că am un calendar și un to do list destul de încărcate, și probabil neglijate, și ar fi cazul să mă ocup de ele înainte să mă aglomerez și copleșesc mai tare.


pawsă

Scurtă pauză pentru ipostazele deranjului pisicesc, pentru că realitatea este că adesea nu pot folosi carnetul cînd vreau, fiindcă doarme Ares pe el. (Un alt motiv pentru care e folositoare lista de pe telefon. Mai puțin cînd doarme și pe carnet, și pe telefon…)

 


rechizite

(pentru sănătatea ficatului vostru, nu dați un shot de fiecare dată cînd spun rechizite în secțiunea aceasta)

Septembrie a fost întotdeaua una dintre lunile mele preferate, deoarece atunci mergeam să cumpărăm rechizite pentru noul an școlar. Nu mi-am pierdut dragostea pentru rechizite, însă acum primează sustenabilitatea și minimalismul. Așadar, încă folosesc ce am în casă, cum ar fi highlightere sau creioane colorate din liceu și facultate, ba chiar și unele care au cîteva zeci de ani, pe care le-am cules de prin penarele bunică-mii. Folosind ce am la îndemînă, limitez risipa și devin mai creativă cu aranjarea jurnalului.

Pe măsură ce voi rămîne fără diverse rechizite, voi cumpăra ceva nou numai dacă chiar voi avea nevoie, și voi încerca să găsesc o versiune cît mai sustenabilă, pentru că rechizitele conțin, de regulă, plastic care nu este reciclabil.

Asta nu înseamnă că nu am pe wishlist și elemente decorative complet opționale, dar absolut adorabile, cum ar fi acest set de washi tapes*, sau stickerele Alexiei Udriște (mie îmi plac self-care și tea time), sau plannerul săptămînal de la Urban Tale (pe care nici nu știu la ce l-aș folosi, pentru că am alt sistem pentru asta, dar aproape că m-aș întoarce pe hîrtie pentru el).


carnetul

Dacă atunci cînd vine vorba de rechizite mă mulțumesc cu un pix negru cu gel și ce mai am la îndemînă, carnetul în sine este o investiție. Le prefer pe cele cu copertă cartonată, în culori sau cu ilustrații care mă fac să le deschid cu plăcere. De asemenea, deși bullet journalul tinde să fie asociat cu jurnalele cu file punctate, eu le aleg mai mereu pe cele veline sau dictando.

Deși mă îndrăgostesc de multe carnete și aș vrea să mi le cumpăr ca să mă asigur că le prind în stoc, nu are rost să le colecționez. În schimb, am o listă cu branduri pentru cînd am nevoie de unul nou.

De la designeri români, am pus ochii pe cele create de Cristina Frei, Alexia Udriște, Urban Tale, I WOOD BE, DoR și ROD Cărturești*.

Dintre brandurile străine, îmi plac Moleskine*, Leuchtturm 1917*, Notebook Therapy și Archer and Olive.

Preferatele mele sînt cele de la Insight Editions, pentru că au cea mai bună hîrtie pe care am încercat-o vreodată. Le găsești și pe: elefant*Okian* | Cărturești* | Books Express* | eMAG*

Insight Editions are un parteneriat cu Roots of Peace, prin care plantează doi copaci pentru fiecare copac folosit la fabricarea produselor lor. Și I WOOD BE are o astfel de campanie în România: pentru fiecare agendă achiziționată, plantează un copac în zona Făgăraș, împreună cu Fundația Conservation Carpathia.


resurse

• Metoda bullet journal originală: site | YouTube

Un ghid exhaustiv despre bullet journaling în forma sa extinsă (Little Coffee Fox)

Despre commonplace books (Wikipedia)


disclaimer

• Linkurile marcate cu * conțin coduri de afiliere. Dacă faci o comandă la recomandarea mea, primesc un comision mărunt, care este suportat de magazin.

• Articolul a fost publicat pentru prima oară pe 12 februarie 2021. Ultima actualizare a avut loc pe 23 martie 2022.

2 Comments

  1. Pingback: Zânificare – sau cum construiesc viața pe care mi-o doresc | ana mănescu

  2. Pingback: Găuri negre, revelații și butonul de reset | ana mănescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *