Be-you-tiful

Be-you-tiful. Dau uneori peste jocul acesta de cuvinte și zîmbesc. Fii frumos în felul tău, ce sfat sănătos! În fond, frumusețea este subiectivă. Parte vine din caracter. Parte e genetică. Parte e culturală. Iar restul e ritual.

Dar ritualul e doar decorul. La temelia frumuseții și sănătății trupești stau nutriția, hidratarea, somnul, mișcarea, aerul, soarele și acceptarea sinelui. Corpul ne spune povestea. Ridurile din colțurile ochilor arată cît am rîs. Buzele crăpate cît ne-am sărutat în zăpadă. Pistruii și alunițele cît am umblat prin soare. Coșurile că am exagerat cu ciocolata. Cicatricile, firele albe, vergeturile, celulita ne numără încercările. La fel și mușchii, tonifiați ori atrofiați. Lentilele de contact în altă culoare, vopseaua de păr, tușul dramatic, rujul roșu sînt jocuri creative sau scuturi sau începuturi noi.

Corpul ne spune povestea. Și vreau ca al meu să spună o poveste de iubire – de sine și de natură.


Trecerea la rutina minimalistă și ecologistă


Cînd am început să construiesc rutina aceasta, am citit (poate prea) mult despre impactul substanțelor din cosmetice asupra corpului și mediului, despre cît poluează recipientele din plastic, despre cum cultivarea anumitor plante distruge habitate, despre zero-waste, DIY și minimalism în frumusețe, despre o multitudine de uleiuri, pudre ayurvedice și plante de care nu auzisem niciodată.

Am urmărit nenumărate dezbateri despre pericolele chimicalelor (nu toate ingredientele produse în laboratoare sînt demonice) și despre pericolele uleiurilor esențiale (arsuri, reacții alergice), despre cum industria cosmetică ne împinge la consumerism orb (de cîte produse avem, de fapt, nevoie?) și despre cum cosmeticele făcute în casă nu au nici siguranța, nici controlul calității dintr-un laborator.

Apoi am descoperit că oferta de alternative cosmetice bio din România este măruntă, scumpă și nu vine mereu în recipiente reciclabile. Este dificilă pînă și trecerea de la mirosurile puternice ale cosmeticelor obișnuite la aroma mai pămîntoasă, vegetală, discretă a celor naturale.

Și mai e ceva, ceva ce nu poate fi rezolvat de niciun truc vechi de frumusețe, de nicio companie de cosmetice și de nicio o rutină bine pusă la punct. Fiecare corp e unic și reacționează cum vrea la produse. Unele nu îi priesc. Cu altele îi ia timp să se obișnuiască. Alteori, trupul se răzgîndește din senin.

Toate acestea sînt copleșitoare. Or, eu nu vreau ca igiena și frumusețea să fie o sursă de stres. Așa că am extras esențialul din zumzet și am creat o listă de principii care îmi limitează și ușurează alegerile.


Principii


Acceptare. Ca inelele din trunchiurile pomilor, fiecare schimbare arată că trăiesc și cum am făcut-o. Nu a fost ușor să rescriu impulsul de a acoperi compulsiv semnele timpului sau imperfecțiunile. Dar încă nu îmi vopsesc firele albe de păr. Nu îmi îmblînzesc buclele electrizate. Și nu folosesc fond de ten.

Minimalism. Primul pas e să arunci/reciclezi cosmeticele expirate și să le dăruiești pe cele pe care nu le folosești. Apoi, dacă pornești de la zero cu ritualurile de îngrijire și adaugi treptat produse, după nevoie, s-ar putea să descoperi că nu îți trebuie atît de multe. Tot ceea ce folosesc eu încape pe două rafturi, lucru datorat produselor versatile, limitării la esențial și faptului că testez cosmeticele pe rînd. Chiar și atunci cînd nu sînt impresionată sau vreau să experimentez, termin un produs înainte să trec la altul. De asemenea, am ales un singur magazin online de unde comand de cîteva ori pe an și unde am o reducere permanentă de 10%: Organik. Recurg la alte magazine numai dacă nu găsesc aici ce vreau.

(Disclaimer: Articolul acesta conține linkuri de afiliat către produse pe care le-am testat personal. Află mai multe despre afiliere.)

Asumarea folosirii. Fiecare produs nou este un risc. S-a întîmplat să nu îmi placă mirosul, să mă plictisesc, să nu am rezultatele promise. Dar nu renunț decît la cosmeticele care îmi afectează sănătatea (mă irită, au o aromă insuportabilă, au expirat etc.). Asta pentru că ceva folosit pînă la capătul vieții sale compensează întrucîtva pentru amprenta sa asupra mediului. Biodegradarea e altă poveste – nu avem un sistem bun de reciclare sau de compostare, iar gropile de gunoi sînt suprasaturate, deci nici substanțele biodegradabile nu dispar atît de repede pe cît ar trebui. Deciziile eco încep mai devreme, cu reducerea consumului, cererii și irosirii.

Cruelty-free. Cosmetice care nu au fost testate pe animale.

Sprijin local. Producători din România, precum și diverse comunități din lume care fac cosmetice tradiționale.

Fair trade. Plată corectă pentru toți din lanț, îndeosebi pentru mîna de lucru din primele etape (cultivare, producție).

Ambalaje prietenoase cu mediul. Vrac. Hîrtie. Carton. Sticlă. Aluminiu. Reutilizabile. Reciclabile. Biodegradabile (util doar cu acces la compostare, deși adesea e necesară cea industrială). Plasticul e de evitat, pentru că e greu reciclabil (contează tipurile de plastic folosite, precum și culorile).

DIY. Nu risc să fac singură produse complicate sau care trebuie să se păstreze bine. Dar nu mă sfiesc cînd vine vorba de cele compuse din cîteva ingrediente amestecate și folosite pe loc, cum ar fi o mască, un scrub sau chiar crema de față.

Ingrediente sigure pentru corp/prietenoase cu mediul. Cumpărînd din magazine bio, există deja o selecție de produse care îmi respectă principiile, dar chiar și acolo se mai ascund ingrediente problematice (fragrance poate însemna orice substanță care are scop de înmiresmare, uleiul de palmier nu e ok pentru mediu etc.). Pentru a lua o decizie informată, caut ingredientele necunoscute pe internet.


Rutina


Nu am studii de specialitate și nici pe cont propriu nu am făcut altă cercetare decît cea pentru propriile nevoi. Sugestiile mele nu pot fi decît empirice și sînt departe de a fi versiunile mele finale. Încă termin cosmetice mai vechi. Încă nu am găsit toate produsele potrivite pentru mine. Sau variante în ambalaje mai ecologice. Și încă am nenumărate idei de pus în practică. Prin urmare, secțiunea aceasta conține cele mai bune recomandări testate, și va fi actualizată în timp.

Corp

Epilare. Ceară de zahăr, apoi gel de aloe vera pentru calmarea pielii.

Comparativ cu ceara de albine, ceara de zahăr este mai blîndă cu pielea, mai puțin dureroasă și eficientă la temperaturi care nu mă obligă să îmi spun Fire cannot kill a dragon. Se poate folosi și pentru punctele negre de pe nas și bărbie. Se dizolvă în apă, deci se curăță ușor de pe piele sau de pe haine și poate fi folosită cu benzi de bumbac lavabile. Inițial am folosit kituri de epilare care veneau cu cîte 10 benzi lavabile și o spatulă. Acum că am suficiente benzi, îmi comand direct ceara de 1 kg. Plănuiesc să încerc și o rețetă DIY, întrucît necesită doar zahăr, lămîie și apă.

Duș. Lufă și săpun solid, gel intim, ceva abraziv pentru tălpi.

Exfolierea ușoară și constantă în timpul dușului reduce nevoia uneia mai agresive (caz rar în care pregătesc un scrub din ulei de cocos și sare de Himalaya). În plus, săpunurile durează mai mult cînd sînt folosite împreună cu lufa, întrucît cele pe bază de uleiuri saponificate se topesc repede.

Săpunurile de la Jovis sînt produse handmade în România, ambalate în carton și miros minunat. Le-am încercat o parte dintre săpunurile florale, proaspete sau apicole, și am fost mulțumită de toate, dar preferatul meu este cel cu scorțișoară și portocale.

Multă vreme am considerat inutil un gel intim, dar după un incident nefericit cu săpunul obișnuit, prefer să am un produs în plus, decît să mai subestimez importanța PH-ului potrivit. Deși nu am un gel favorit, mă orientez mereu către ceva cu aloe vera. Momentan, acesta.

Hidratare. În duș, pe pielea încă udă, ulei de cocos.

Uscare mai prietenoasă cu mediul

Bețișoarele de urechi sînt problematice. Pe lîngă faptul că folosesc o cantitate obscenă de plastic, se spune că nu ar fi necesare sau sănătoase. Dar nu suport să simt apă în urechi și mai am nevoie de ele la machiaj, așa că aleg versiuni cu bețe din hîrtie, în ambalaj de carton, cu plastic minimal.

În privința prosoapelor, încă nu m-am lămurit ce este mai ecologic per total, fibrele naturale sau microfibrele. Microfibra este mai durabilă, dar sintetică, deci poate elimina microplastice, care își găsesc drumul în oceane, în mîncare și în organismul nostru. Dar fibrele naturale poluează prin cultivare și amprenta de apă. Personal, folosesc prosoapele de bumbac pînă ajung ca șmirghelul, apoi le transform în cîrpe.

Parfumare. Deodorant natural și un strop de lavandă.

Deodorantul natural nu conține săruri de aluminiu, ci e pe bază de bicarbonat de sodiu sau piatră de alaun. Am folosit inițial două deodorante de la Schmidt’s (cedru și ienupăr, apoi lavandă și salvie). Le-am ales pe cele în borcane de sticlă, care se masează în piele cu degetele, ca o cremă. Țin mult (și pe piele, și pînă se consumă), dar, fiind pe bază de bicarbonat, pot irita pielea. La cel cu lavandă și salvie devenisem destul de sensibilă pe final, nu am putut să îl termin. Acum am unul de la Biobaza, cu săruri minerale din piatră de alaun, cu lavandă și bergamot, care ține binișor și nu mă irită, dar e roll-on, în mult plastic.

Ocazional, folosesc o picătură sau două de ulei esențial de lavandă pe încheieturi, în spatele urechilor, în păr. Atenție cu uleiurile esențiale în preajma copiilor și animalelor, precum și la utilizarea lor pe propria piele. Uleiurile esențiale trebuie diluate în uleiuri purtătoare. Lavanda e printre puținele excepții care se pot folosi direct, dar tot există riscul de reacție alergică.

SPF numai pe plajă

Nu ies suficient din casă, așa am deficiență de vitamina D și pielea mult mai palidă decît pigmentul ei natural. De aceea, nu vreau o barieră între mine și soare. În caz de expunere prelungită, folosesc SPF 30 de la Eco Cosmetics. Pentru răcorire și hidratare folosesc apa termală de la Jonzac (varianta de 50 ml e perfectă pentru drumuri sau plajă). Iar gelul de aloe vera și iaurtul fac minuni pentru pielea arsă de soare.

Unghii naturale

Le țin la o lungime frumoasă, dar practică. Nu îmi tai cuticulele, ci le îngrijesc cu ulei de cocos. Și am renunțat la ojă (are ingrediente nocive, sare imediat, iar dizolvantul, cu sau fără acetonă, miroase odios).

Menstruație eco și sănătoasă

Absorbantele lavabile sînt cea mai bună schimbare eco pe care am făcut-o pentru corpul meu. Nu tu pătat, nu tu iritații sau infecții urinare, nu tu miros de plastic, nu tu poluat natura, nu tu cheltuieli lunare. E o investiție inițială costisitoare (în jur 30 de lei per absorbant și cam 50 de lei un sac impermeabil), însă merită cu vîrf și îndesat.

Ca dimensiuni, corespund în general cu cele de unică folosință, însă sînt un pic mai groase. Cu variantele mini și midi, nici nu simt că aș purta ceva, dar varianta maxi mi se pare incomodă, cum mi se părea și în cazul celor de unică folosință. Însă cu absorbantele lavabile nici nu mai e nevoie de prelungirea aceea, pentru că acestea absorb mai rapid și mai mult, iar prinderea cu capsă le ține deopotrivă mai fixate și mai flexibile (se mișcă odată cu tine, dar nu alunecă de pe lenjerie). Astfel, riscul de a te păta este redus, și nici nu trebuie să le schimbi atît de des.

Curățarea lor este mai simplă decît m-aș fi așteptat și mi-a schimbat atitudinea față de menstruație. De la ceva de ascuns, de aruncat, e ceva cu care mă confrunt hands-on. Literalmente. Le spăl de mînă după fiecare utilizare și le las să se usuce pe calorifer/sîrmă. La finalul ciclului, le bag în mașina de spălat odată cu prosoapele, pentru o curățare mai bună.

Numărul de absorbante lavabile de care ai nevoie depinde de fluxul menstrual, precum și de cît de des le speli. Eu folosesc doar trei prin rotație, și rar se întîmplă să nu fie unul uscat cînd am nevoie. Dar lucrez de acasă, deci le pot spăla imediat, ceea ce cîștigă timp pentru uscare (care durează cam 6-12 ore; dacă ești în oraș sau călătorești, absorbantele folosite se împachetează și se țin într-un săculeț impermeabil pînă le poți spăla, deci automat ai nevoie de mai multe rezerve).

Dacă trebuie să folosesc absorbante sau tampoane de unică folosință, aleg ceva din bumbac organic (Vivicot, Natracare și Lady Anion sînt toate bune, dar cele din urmă mi s-au părut mai fine și mai aderente – eu le cumpăr de la un Ilanplant de pe lîngă casă, dar se găsesc și în farmacii și pe eMAG).

Nu o recomand din experiență, dar am auzit că o opțiune excelentă este cupa menstruală, din silicon medicinal.

Ten uscat/mixt

Seara: curățare și hidratare

Demachiere (dacă e cazul). Apă micelară, dischete din bumbac organic neînălbit cu clor.

Curățare & exfoliere. Burete konjac, săpun solid (cu ingrediente relativ delicate, dar încă nu am găsit ceva satisfăcător).

Hidratare. Apă termală de la Jonzac, apoi ulei de cocos (cît pielea este încă udă), uneori amestecat cu gel de aloe vera (dacă am pielea iritată). La final, balsam de buze.

Dimineața: protecție

Clătit fața cu apă rece.

Protecție/hidratare/primer (dacă urmează să mă fardez sau să ies din casă, altfel îmi las pielea să respire): apă termală, aloe vera, balsam de buze.

Machiaj

În trusă am 11 produse, majoritatea versatile: concealer-tratament, pudră minerală, highlighter, blush, fard maro mat, kajal negru, kajal alb, rimel, ruj roșu, creion de buze, tuș transparent cu sclipici (guilty pleasure, conține microplastic).

Am cîteva pensule, dar folosesc și degetele pentru aplicare/estompare.

Un machiaj complet include toți pașii de mai jos, însă adesea sar peste parte dintre ei. Obișnuite sînt doar kajalul negru, rujul roșu și concealerul.

Acoperire. Concealer pentru cearcăne și coșuri. Uneori, pudră minerală.

Ochi. Diverse combinații între fard, highlighter, creioanele kajal și tușul cu sclipici. Uneori, rimel. / Fardul este mai intens cînd e aplicat peste highlighter sau amestecat cu o picătură de apă termală – pe mînă, întru evitarea creării unui mediu propice pentru bacterii. / Creionul kajal are aspect de tuș dacă este trecut o secundă prin flacăra unei brichete sau cu un strat de tuș transparent deasupra.

Sprîncene. Fixate deja de gelul de aloe vera. Sub ele, kajal alb/highlighter estompat, pentru luminozitate. Pe ele, fard maro/kajal negru, pentru intensificare.

Obraji. Highlighter pe umerii obrajilor. Blush aplicat cum m-a învățat mama, în C, pe pomeți și tîmple (și aici se oprește conturarea în cazul meu).

Buze. Diverse combinații între rujul roșu, fardul de ochi și creioanele kajal. Pentru matifiere, pudră minerală. Pentru conturare, creion de buze și kajal alb/highlighter estompat pe arcul lui Cupidon.

La final, apa termală dă o strălucire naturală (necesară cu atîtea farduri mate și pielea uscată).

Păr ondulat

În principiu, îl țin liber sau în coc, într-un grad oarecare de ondulare, după placul lui.

Îmi place că este stufos și electrizat, de parcă abia m-am rostogolit din pat sau îmi petrec zilele pe plajă. Și mi-am îmbrățișat firele albe. Dar mă chinuie oleacă imprevizibilitatea buclelor mele, pentru că nu știu niciodată dacă se vor usca în spirale, în valuri sau într-o căpiță, și nici ce forme vor lua în următoarele zile (de la alt tipar de ondulare la îndreptare).

Încă nu l-am îmblînzit, pentru că nici nu îi ofer ce spun blogurile crețe că vrea. Nu dorm pe o față de pernă din satin, întrucît vreau bumbac în pat. Nici nu îl prind, pentru că nu îl suport decît în două spice, și mi-e lene să-l împletesc atîta în toiul nopții. Ceea ce e ironic, pentru că altminteri sînt tot timpul cu mîinile în păr, deși nu ar trebui să îl ating. Nu îl las să se usuce în mod natural, fiindcă mi-ar îngheța capul 12 ore, dar nici nu îmi înlocuiesc foehnul (perfect funcțional) cu unul cu difuzor. Nu folosesc metode complexe de așezare a cosițelor ude într-un tricou de bumbac; de fapt, am renunțat la tricou cînd am văzut că nu face nicio diferență cînd vine vorba de electrizare. Și nu îmi place să folosesc produse de fixare sau de netezire, pentru că îl încarcă; abia dacă îmi amintesc de loțiunea pentru protecție termică. Dar ce pot confirma e că buclele încep în cadă.

O dată pe săptămînă, îmi spăl părul cu capul aplecat deasupra căzii, nu în timpul dușului (e mai rapid, se consumă mai puțină apă, ajută la încrețire, protejează pielea).

Buclele mele au arătat cel mai bine cînd foloseam un șampon solid natural și oțet de mere. Asta era tot, și se usca și rămînea creț și sănătos cum nu l-am avut decît în copilărie.

Am încercat șampoane din plante și săpun de Alep (măsline, dafin), dar preferatul meu este săpunul negru african (shea, cocos, cacao). Avantajul acestor șampoane este că nu îndepărtează în întregime uleiurile produse în mod natural, deci părul este hrănit, iar în timp învață să își regleze producția de sebum. Însă poate rămîne prea încărcat.

Clătirea cu un strop de oțet de mere diluat în apă limpezește părul, acționează ca balsam, definește buclele și ajută scalpul uscat. Teoretic, mirosul de oțet dispare cînd se usucă părul, însă pe al meu rezistă ca un gîndac post-apocaliptic. Așa că am renunțat la metoda aceasta.

Dar se simte atît în aspectul părului, cît și în sănătatea lui. Momentan profit de pauză ca să termin produsele pe care le mai aveam în casă, inclusiv cele de coafare (de care am nevoie fără ticălosul ăla de oțet). După aceea, o voi lua de la zero, în speranța că voi găsi o rutină sănătoasă care miroase frumos, sau măcar neutru.

Între timp, îi forțez buclele cu ondulatorul, dormind în două spice sau punîndu-l pe moațe.

De îndreptat, îl îndrept rar, cînd îl vreau mai elegant sau cînd îl tund (o fac singură de 12 ani). În ultima vreme îl prefer tuns drept, ca să nu evadeze din împletituri. Pentru trepte, cea mai simplă mi se pare metoda Sadiei de la Pick Up Limes.


Ingrediente nelipsite & versatile


Gelul de aloe vera (în plastic, din păcate) e bun pentru arsuri, zgîrieturi sau iritații minore, după epilare, după plajă, pentru protejarea feței, ca primer (și fixează și sprîncenele, dacă tot e acolo).

Uleiul de cocos este cel mai versatil ingredient din rutina mea: cremă de corp, de față și pentru cuticule, highlighter (nu glumesc, am încercat, arată minunat), zgîrieturi minore (mother of cats approved), cremă de ras (splendid pentru piele, dar distruge lama), scrub (cu sare), mască de păr (singur sau cu miere și ou, dar trebuie limpezit cu oțet de mere diluat, fiindcă șamponul natural nu îl elimină), demachiant, pentru vîrfurile părului și domolirea firelor electrizate (frecat în palme și netezit ușor părul, cît să nu îl încarce), lubrifiant (dar nu cu prezervative sau silicon, pe care le degradează) și ingredient aparent indispensabil în cosmeticele bio, fiindcă nu știu dacă lipsește din ceva cumpărat de mine. Eu îl folosesc pe cel de la Akoma, care e organic (certificat Soil Association), presat la rece, fair trade și disponibil în recipient de sticlă. Țin borcanul de 500 ml în frigider, ca să se păstreze mai bine, și mut din el într-unul mai mic pentru utilizarea zilnică.


Ghidul acesta este empiric și în lucru, la fel ca rutina mea de îngrijire, dar sper să fie de ajutor. Dacă ai întrebări, sugestii sau propria poveste despre cum ți-ai construit rutina, aștept comentariul tău.


fotografie de Cătălin Georgescu (site | fb | insta)

11 Comments

  1. Ana-Maria Anghelescu

    M-ai făcut și mai curioasă să văd ce conțin puținele cosmetice pe care le folosesc. Am început să fac unele schimbări, de exemplu folosesc cremă de gălbenele în loc de strugurel care a început să mă irite foarte tare. Crema e mult mai bună și mă ține și mai mult timp. Mai trebuie să găsesc ceva la fel de bun, dar mai puțin uleios pentru față. Iar la parfumuri, vreau să le termin pe cele pe care le am și să trec la unul pe bază de ulei de lavandă, pentru că am observat că ține foarte bine și e bun și pentru haine.

    Principala mea problemă este că nu le găsesc pe toate în același loc și evit să comand online tot din cauza poluării pe care o fac prin livrări.

    • Pînă acum am încercat doar aloe vera pe timpul zilei, nu e deloc uleioasă, din contră, e lipicioasă și formează o peliculă protectoare. Eu o aplic imediat după apa termală, am pielea prea uscată ca să meargă direct. Dacă lași hidratarea pentru noapte, te poți juca cu diverse uleiuri și ape termale/florale/tonice, în funcție de tenul tău.

      În privința parfumurilor, am descoperit niște roll-onuri cu uleiuri esențiale în vitamina E. La următoarea comandă îl voi testa pe cel cu lavandă și trandafir.

      Da, de aceea am ales un singur magazin și fac o comandă mare cam o dată pe anotimp. Îmi iau atunci tot ce trebuie înlocuit. Există și posibilitatea ridicării direct din magazinul fizic, dar e prea departe. Ai putea încerca la Plafar sau Ilanplant, au o varietate destul de mare de cosmetice și de ingrediente pentru DIY.

    • @Ana Maria, eu am comandat la organik, de exemplu, și au varianta să le iei din sediul lor de lângă Afi. Deci, se poate elimina transportul. 🙂

  2. In loc de oțet eu folosesc câteva picături de ulei esențial de rozmarin într-un pahar de apă și apoi clătire cu dusul. Are același efect că oțetul, dar miroase mult mai bine. Și e și anti mătreață. 🤘

    • Wow, mersi! Îl pun pe listă, pentru că chiar aș vrea să revin la săpunul negru african și am nevoie de ceva care să îl limpezească. Mai plănuiam să încerc o diluție cu suc de lămîie sau cu sare de lămîie, să pun uleiuri esențiale sau plante în oțet (chiar de rozmarin auzisem că i-ar da o aromă plăcută).

      • Hello!

        Eu am incercat si cu lamaie, si cu otet. Ambele functioneaza, dar de la ambele ma mananca scalpul. Al meu par, fiind drept, am renuntat sa il mai clatesc cu ceva. Ramane usor incalcit, dar manevrabil. Ii voi da o sansa uleiului de rozmarin, poate, poate.

        Felicitari pentru articolul!

        • Mersi, Cristina. Mie, din contră, oțetul îmi ajuta scalpul. Cînd voi reveni la săpunul natural, o să încerc și eu să nu îl limpezesc, poate se obișnuiește. Dacă nu, revin la experimente, inclusiv cu rozmarinul. Dă-mi un semn după ce l-ai încercat și tu, te rog. ^ _ ^

  3. Super cuprinzător articolul, Ana! Fain că ți-ai luat timp să scrii despre soluții de îngrijire mai conștiente și sustenabile și despre rolul acceptării și ritualului. Sunt valori importante și pentru mine.

    Mi-a sărit în ochi că folosești săpun solid pentru curățarea feței. Să nu fie cu supărare pliiizzz că ofer sfatul ăsta: dacă ai ten mixt (sau dacă ai orice tip de ten, de fapt), săpunul, indiferent cât de blând, cu pH-ul său ridicat, este contraindicat. Tot ce face este să dezechilibreze pH-ul ușor acid al pielii – chiar dacă doar pentru jumătate de oră până la o oră, să înlăture sebumul protector și să stimuleze astfel pielea să producă mai mult sebum în următoarele ore (sau, dacă bariera epidermală este deja afectată, pielea rămâne uscată și țipă după produse de hidratare). Tenul aceleiași persoane poate să manifeste ambele situații în același timp.

    Iar despre make-up, să fii atentă dacă produsele (pudrele minerale de pildă) conțin mică (sclipiciul acela finuț, de origine minerală). Se spune că ar putea contribui la înfundarea porilor și acnee. Iar dacă pudra este liberă, mica poate cauza iritații la nivelul plămânului. (și nu-mi place că trebuie să o deconspir pe drăguța de ea mică, imi place și mie un pic de glow în unele produse…)

    Nici n-am știut că locul ăla minunat se cheamă arcul lui Cupidon 🙂 Ce frumos!

    • Irina, mersi mult pentru sfaturi.

      Sînt de acord că nu trebuie curățată fața în exces, de aceea o clătesc doar cu apă dimineața. Seara folosesc un săpun pe bază de uleiuri, cu lapte de capră și aloe vera. Nu mi-o usucă atît de tare ca altele, dar ai dreptate, simt nevoia de hidratare imediat după. Cu ce m-ai sfătui să îl înlocuiesc? Apă micelară folosesc numai la demachiere, deci rar, și oricum simt nevoia să o clătesc. Buretele konjac se poate folosi și de unul singur, aș putea încerca asta.

      Cît despre mică, am făcut o cercetare rapidă. Se pare că toate fardurile mele menționate în articol o conțin sau au avertisment că o pot conține. Pe lîngă efectul asupra sănătății, am citit și că exploatarea ei ar fi problematică. M-am uitat pe Organik la pudre, să văd dacă există vreuna care nu conține mică, și singura este cea de la Zuii (care e din flori pisate, și costă 150 de lei, față de 30 cît e cea pe care o folosesc acum).

      Uite, cu cît aflu mai multe, cu atît mai neputincioasă mă simt. De aceea nu cred că e posibil să fii zero waste și complet safe. Poți doar să iei decizii informate și să reduci riscurile/impactul. Mă fardez rar, mă demachiez, folosesc gelul de aloe vera care formează o peliculă protectoare cînd se usucă. Bring it on, mică! :))

  4. De când așteptam articolul ăsta. Foarte bun și echilibrat, foarte util, felicitări!

    Referitor la gelul de aloe, de ce nu folosești direct planta? Bine, mă gândesc că nu e chiar același lucru ca senzație, dar poate fi o idee, habar nu am.

    • Mersi, Simone! <3 Ca senzație s-ar putea să fie același lucru, de fapt, pentru că gelul meu e lipicios, cum îmi imaginez că ar fi cel din plantă. M-am gîndit și eu la sugestia ta, e una dintre ideile pe care le am în plan. Am văzut la Mega din blocul Eva niște frunze uriașe, vreau să cumpăr una, să pun gelul într-un borcan și să văd cum se comportă. Dar și în cazul ăsta mă întreb în ce condiții sînt crescute, dacă sînt bio, cum sînt tratați și plătiți muncitorii, ce impact are transportul. Cea mai sigură variantă ar fi să folosesc propria plantă de aloe vera, dar e toxică pentru pisoi, și cred că nu face ea frunze cît gel consum eu, deci nu știu dacă e o opțiune. Mai caut, mai încerc, mai pun în balanță și revin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *